ELENA SIMINA TANASESCU

Elena Simina Tanasescu este profesor universitar, indrumator de doctorat in cadrul Catedrei de drept public a Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti. Licenta in drept, Universitatea din Bucuresti (1991), diploma de studii aprofundate, domeniul Drept public, Universitatea Aix‑Marseille III, Franta (1992), doctorat in drept constitutional (mentiune „foarte bine cu felicitarile juriului”), co‑tutela Univer­sitatea Aix‑Marseille III si Universitatea din Bucuresti (1997). Predare in domeniile Drept constitutional, Drept parlamentar, Sistem normativ al Uniunii Europene, cadru didactic asociat ‑ Colegiul juridic franco‑roman, Universitatea din Bucuresti, cadru didactic asociat ‑ Facultatea de filozofie, Universitatea din Bucuresti, formator (sef de catedra) ‑ Institutul National al Magistraturii (din 2004), formator ‑ Institutul European din Romania (din 2005). Profesor invitat ‑ Universitatea din Sud, Toulon‑Var, Franta (2005), Academia Internationala de Drept Constitutional, Tunis, Tunisia (2008), Universitatea din Fribourg, Elvetia (2008), cercetator invitat ‑ Institutul pentru Federalism, Elvetia (1999 2000). Director de proiecte de cercetare (nationale si internationale) in colaborare cu Universitatea din Kassel, Germania (2001 – 2006), Centrul european de drept constitutional din Atena, Grecia (1999 – 2001, 2003 ‑ 2004), Centrul de resurse juridice Bucuresti (2001, 2003), Institutul de Politici Publice, Bucuresti (2003). Raportor national la conferinte internationale: Masa rotunda pe teme legate de justitie constitutionala de la Aix‑en‑Provence (anual incepand cu 1998), Conferinta Curtilor Constitutionale (1997, 2001, 2007), Conferintele bianuale ale Universitatii din Barcelona pe teme legate de migratie si azil (2005, 2007), Congresul international de drept constitutional de la Atena 2007.


1. Vi se pare oportuna schimbarea sistemului judiciar roman, prin renuntarea la un grad de jurisdictie? Considerati ca ar fi necesara o reasezare a sistemului judiciar in teritoriu, cu desfiintarea judecatoriilor (o asemenea reforma au adoptat de curand Olanda si Franta, vizand desfiintarea unor instante mici), incat sa existe trei grade ale instantelor, astfel cum exista in majoritatea covarsitoare a statelor europene: tribunal, curti de apel (sau de justitie) si Inalta Curte? Aceasta ar presupune consecinte benefice pentru resursele umane si materiale pentru sistem, posibilitatea unei judecati mai bune pe fond, eliminarea unei noi judecati pe fond in apel, instituirea recursului drept cale de atac limitata strict la problemele de drept. Inalta Curte de Casatie si Justitie ar trebui sa apara ca institutia judiciara ce s‑ar pronunta pe intrebari preliminare vizand aplicarea unor texte de lege si recursurile impotriva sentintelor curtilor de apel.


 


Ar trebui sa existe o reforma, stiu ca sunt in derulare si la Parchet, dar si la Consiliul Superior al Magistraturii proiecte, in ce priveste instantele/parchetele cu mai putin de 2.500 de dosare. Sigur, sunt resurse care ar trebui administrate uniform, sunt instante si parchete cu un volum de activitate imens, in acelasi timp si instante si parchete mai putin incarcate.


 


2. Apreciati ca este necesara eliminarea caii de atac a apelului pentru cauzele mai simple? Dispozitiile din noile coduri de procedura sunt de ajuns?


 


Este o decizie de oportunitate, de natura politica, iar nu tehnica. E posibil ca, in acest moment, sa fie necesara eliminarea apelului in anumite cauze, pentru degrevarea instantelor, dar ulterior, intr‑un alt moment, ar putea fi reintrodusa, pentru ca s‑ar putea sa fie util. Sistemul judiciar isi stabileste nevoile, poate, pe termen lung, e necesar sa revina.


 


3. Vedeti ca fiind o masura favorabila sistemului judiciar desfiintarea instantelor militare, instante mentinute cu un statut special si integrarea acestora in cadrul tribunalelor obisnuite si Curtii de Apel Bucuresti, ca sectii militare sau completuri specializate, judecatorii urmand a avea drepturi similare judecatorilor din intreg sistemul judiciar?


 


Sigur, sunt unele argumente in sensul desfiintarii instantelor militare. Stagiul militar nu mai este obligatoriu, la fel, structura societatii este diferita. In plus, nu mai exista nici o sectie militara la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.


 


4. Care considerati ca ar fi rolul Consiliului Superior al Magistraturii in sistemul judiciar roman? E necesar ca acesta sa aiba in componenta mai multi reprezentanti ai societatii civile? De cine sa fie numiti ori cine sa‑i aleaga? Care ar fi criteriile pe care trebuie acestia sa le indeplineasca? E necesar sa aiba o inalta pregatire profesionala si un statut profesional superior: profesori universitari, avocati renumiti, fosti judecatori la Curtile Europene? E necesara reprezentarea celorlalte profesii judiciare (avocati, notari, consilieri judiciari) in C.S.M.?


Ar fi bine ca aceasta componenta a Consiliului Superior al Magistraturii sa fie largita. Inclusiv reprezentantii grefierilor ar trebui sa‑si gaseasca loc in structura unui consiliu judiciar. Totodata, reprezentantii societatii civile, ai justitiabililor, un profesor universitar ar putea manifesta un punct de vedere pentru toti acesti justitiabili.


Da, intr‑un consiliu care gestioneaza intreg sistemul judiciar, o astfel de schimbare ar fi necesara.


 


5. Ce cale de recrutare in magistratura considerati ca ar fi corespunzatoare situatiei actuale a societatii romanesti: recrutarea printr‑o scoala superioara de pregatire deschisa oricarui absolvent al facultatii de drept ori recrutarea prin examene dupa un numar de ani vechime in diverse profesii juridice? Considerati ca se asigura o calitate net superioara a pregatirii magistratilor prin o scoala superioara de magistratura?


 


Nu exista un sistem ideal de recrutare. Poate o combinatie a celor doua sisteme ar fi mai utila. Multi absolventi ai facultatilor de drept nu ajung sa profeseze niciodata. Sunt insa si absolventi exceptionali ai facultatii de drept trimisi in profesie, care se transforma in breslasi, devin automate.


Ca formator al Institutului National al Magistraturii, am avut situatii in care cei ce au desfasurat anterior o alta profesie judiciara (avocati, consilieri juridici, notari) si‑au valorificat‑o, deprinzand mai usor chestiunile practice.


 


6. Apreciati ca sistemul actual de invatamant din facultatile de drept din Romania sufera de lacune in ce priveste pregatirea studentilor in diversele ramuri de drept? Daca raspunsul in viziunea dumneavoastra e afirmativ, puteti indica acest lacune? Care ar fi rezolvarea lor si cum apreciati ca este necesar a se schimba sistemul de invatamant din facultatile de drept? E necesara o colaborare stransa intre instante, birourile de avocati si facultatile de drept in ce priveste practica studentilor? Cum sa se materializeze o astfel de colaborare care sa fie efectiva, iar nu numai formala? Scoala romaneasca de drept poate deveni competitiva, in spatiul concurential al Uniunii Europene?


 


Institutul National al Magistraturii nu trebuie sa fie o noua scoala de drept. Sigur, sunt cateva facultati performante, care au planuri de invatamant asemanatoare, aceleasi discipline obligatorii, moduri de evaluare bine gandite.


Institutul National al Magistraturii trebuie sa‑i invete pe auditorii de justitie aptitudini, iar nu tehnica juridica. E necesara pregatirea psihopedagogica, ca magistratul sa stie sa se comporte cand judeca infractori, minori. E pagubos ca, fara o minima experienta de viata, venind de pe bancile facultatii, sa judeci procese de divort sau incredintari de minori.


 


7. Care apreciati ca este rolul avocatilor in intarirea medierii, privit din perspectiva faptului ca avocatii sunt primii care i‑au contact cu persoanele aflate in diverse conflicte? Considerati ca este suficient a se prevedea obligatia judecatorului de a indruma partile la mediere, cata vreme medierea trebuie adusa de cele mai multe ori la cunostinta publicului anterior luarii in calcul a posibi­litatii de a introducere a actiunii in instanta?


 


Medierea este foarte utila pentru sistem. Din pacate, costurile medierii judiciare sunt mai mari decat cele ale utilizarii justitiei, de multe ori gratuit.


 


8. Ce ar trebui sa faca membrii corpului profesional al magistratilor pentru intarirea independentei si sporirea increderii publicului in actul de dreptate?


Nu trebuie ca magistratii sa ajunga in situatii neplacute. Obligatia de rezerva impusa magistratilor e de natura sa le impuna acestora sa se exprime numai prin hotararea pe care o pronunta. Acelasi lucru l‑am afirmat si in cadrul Conferintei „Libertatea de exprimare a magistratilor. Limite si vulnerabilitati”, organizata, la data de 30 noiembrie 2009, de Revista Forumul judecatorilor.


Practic, motivarea hotararii judecatoresti este oglinda activitatii unui judecator.